LEC Technology Meetings - editia 1

Lec Technology Meetings a avut loc sambata, 19 septembrie, in club Maya. Este primul eveniment de acest tip organizat de LEC si ne-am bucurat sa vedem invitatii atat de dornici de a afla cat mai multe informatii despre Java, tema acestei prime editii.

Daniel Nastase a dat tonul acestui eveniment, povestind despre ideea acestei intalniri, apoi despre conceptul "learning by doing", atat de putin familiar sistemului de educatie romanesc, dar nu si LEC-ului.

A urmat Catalin Boja care a vorbit despre dezvoltarea aplicatiilor pentru telefoanele mobile folosind tehnologia Java, despre provocarile pe care le impune acest mediu, despre evolutia J2ME si despre primii pasi care trebuie facuti de catre cineva care este interesat de acest domeniu.

Cristian Olaru, software developer la IBM, a prezentat dezvoltarea aplicatiilor web folosind Java si in special un studiu de caz despre aplicatia care sta in spatele www.javaromania.com. In urma sesiunii de intrebari de la aceasta prezentare, un participant a fost premiat cu cartea Java de la 0 la expert.

Desigur, intre prezentari au existat pauze, unde invitatii au interactionat intre ei si au putut vorbi deschis cu speakerii despre proiectele lor. Evenimentul s-a incheiat cu o scurta prezentare a lui Daniel insotita de exemple practice privind dezvoltarea interfetelor grafice folosind JavaFx.

Mai jos gasiti prezentarile sustinute sambata si cateva fotografii in care este surprinsa atmosfera acestei intalniri.

Voi ce parere aveti despre aceasta initiativa? Ce alte teme v-ar interesa?

Va asteptam la urmatoarele editii!

LTM - editia 1

Utilizarea protocoalelor POP3 si SMTP in JAVA - Partea 2

2.Protocolul SMTP

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet. SMTP foloseşte portul de aplicaţie 25 TCP şi determină adresa unui server SMTP pe baza înregistrării MX (Mail eXchange) din configuraţia serverului DNS.

Metoda pentru conectarea la un server ce recunoaste protocolul SMTP si trimiterea unui email catre o adresa trimisa ca parametru:

import sun.net.smtp.SmtpClient;

import java.io.*;

//sunt trimise ca parametri urmatoarele informatii:
//String destinationAddress - adresa catre care va fi trimisa mailul (ex. //'mihai.mogos@gmail.com')
//String smtpServer - adresa serverului ce recunoaste protocolul SMTP
//String subject - subiectul emailului ce va fi trimis
//Strin pathFileName - calea catre fisierul ce contine textul mesajului

public boolean forwardEmailMsg(
String destinationAddress,
String smtpServer,
String subject,
String pathFileName)
{

StringBuffer message = new StringBuffer(
"No message found");

try{


//Se realizeaza conexiunea cu serverul ce recunoaste protocolul SMTP
//Pentru asta se creaza un obiect din clasa sun.net.smtp.SmtpClient


SmtpClient smtp =
new SmtpClient(smtpServer);

//se seteaza adresa de email catrea care se va trimite mesajul electronic
//folosindu-se metoda from(String) cat si metoda to(String)




smtp.from(destinationAddress);

smtp.to(destinationAddress);


//se creaza corpul mesajului concatentndu-se fiecare linie
//din fisierul a carui cale a fost trimisa ca parametru


message = new StringBuffer(readLines(
pathFileName,null,null));


//se insereaza subiectul mesajului ca parte a obiectului
//de tip StringBuffer folosit pentru conceperea mesajului


message = message.insert(message.indexOf(
"Subject: ")+9,fwdTag);


//Get an output stream for the message


PrintStream msg = smtp.startMessage();


//Write the message into the output

// stream.


msg.println(new String(message));


//Close the stream and send the message


smtp.closeServer();


return true;


}catch( Exception e ){


e.printStackTrace();


System.out.println(
"while forwarding email");


//Sound an alarm.


Toolkit.getDefaultToolkit().beep();


try{


Thread.currentThread().sleep(500);


}catch(Exception ex){


System.out.println(ex);


}//end catch


Toolkit.getDefaultToolkit().beep();



//Return false to indicate that the msg

// was not successfully forwarded.


return false;


}//end catch


}//end forwardEmailMsg

Utilizarea JTable in Swing - Partea 2

Prima parte a acesui tutorial o puteti gasi aici.


3. Selectarea elementelor tabelului

In mod default putem sa afisam si sa editam datele dintr-un tabel. Din punct de vedere al selectarii datelelor dintr-un tabel exista o serie de operatii pe care le putem efectua fara un efort prea mare. Pentru selectii trebui sa utilizam obiecte din clasa ListSelectionModel. Spre deosebire de marea majoritate a componetelor de interfata grafica, un JTable dispune de doua modele de selecte, unul pentru linii si unul pentru coloane.

Exemplul din de mai jos reprezinta o aplicatie care ne permite sa activam sau sa dezactivam diferitele tipuri de selectii aplicabile unui tabel (celula, rand si coloana). Pe masura ce selectati diferite randuri sau coloane, cele doua obiecte de tip JLabel vor indica indicii elementelor selectate.

Cea mai mare parte a codului este alocata pentru a realiaza interfata grafica. Din momentul in care aceasta este realizata vom atasa doi listeneri care vor intercepta evenimentele pentru selectia pe rand si coloana. Partea interesanta a codului este reprezentata urmareste orice ListSelectionModel si updateaza textul de pe etichete. (Indicii care sunt fisati pe aceste etichete sunt preluati folosind metoda getSelectedIndices() aflata in clasa SelectionDebugger). Din moment ce depindem doar de list selection model, putem folosi aceasi listener atat pentru randuri cat si pentru coloane.de ListSelectionListener, care este sub forma de inner class.

// LECSelectionExample.java
// Un simplu tabel populat cu numere naturale consecutive. Acest tabel permite
// modificarea modului de selectie. Puteti selecta fie celule, linii sau coloane
// pentru tabel.

import java.awt.*;
import java.awt.event.*;
import javax.swing.*;
import javax.swing.event.*;
import javax.swing.table.*;

public class LECSelectionExample extends JFrame {

public LECSelectionExample( ) {
super("LEC Selection Model Test");
setSize(450, 350);
setDefaultCloseOperation(EXIT_ON_CLOSE);

TableModel tm = new AbstractTableModel( ) {
// Vom utiliza un simlu tabel de test needitabil populat cu
// numere naturale consecutive.
public int getRowCount( ) { return 10; }
public int getColumnCount( ) { return 10; }
public Object getValueAt(int r, int c) { return "" + (r+1)*(c+1); }
};

final JTable jt = new JTable(tm);

JScrollPane jsp = new JScrollPane(jt);
getContentPane( ).add(jsp, BorderLayout.CENTER);

// Setarea controalelor pentru selectie.
JPanel controlPanel, buttonPanel, columnPanel, rowPanel;

buttonPanel = new JPanel( );
final JCheckBox cellBox, columnBox, rowBox;
cellBox = new JCheckBox("Randuri", jt.getCellSelectionEnabled( ));
columnBox = new JCheckBox("Coloane", jt.getColumnSelectionAllowed( ));
rowBox = new JCheckBox("Randuri", jt.getRowSelectionAllowed( ));
cellBox.addActionListener(new ActionListener( ) {
public void actionPerformed(ActionEvent ae) {
jt.setCellSelectionEnabled(cellBox.isSelected( ));
columnBox.setSelected(jt.getColumnSelectionAllowed( ));
rowBox.setSelected(jt.getRowSelectionAllowed( ));
}
} );

columnBox.addActionListener(new ActionListener( ) {
public void actionPerformed(ActionEvent ae) {
jt.setColumnSelectionAllowed(columnBox.isSelected( ));
cellBox.setSelected(jt.getCellSelectionEnabled( ));
}
} );

rowBox.addActionListener(new ActionListener( ) {
public void actionPerformed(ActionEvent ae) {
jt.setRowSelectionAllowed(rowBox.isSelected( ));
cellBox.setSelected(jt.getCellSelectionEnabled( ));
}
} );

buttonPanel.add(new JLabel("Modul de selectie:"));
buttonPanel.add(cellBox);
buttonPanel.add(columnBox);
buttonPanel.add(rowBox);

columnPanel = new JPanel( );
ListSelectionModel csm = jt.getColumnModel( ).getSelectionModel( );
JLabel columnCounter = new JLabel("(Indicii coloanelor selectate)");
csm.addListSelectionListener(new SelectionDebugger(columnCounter, csm));
columnPanel.add(new JLabel("Coloanele selectate:"));
columnPanel.add(columnCounter);

rowPanel = new JPanel( );
ListSelectionModel rsm = jt.getSelectionModel( );
JLabel rowCounter = new JLabel("(Indicii randurilor selectate)");
rsm.addListSelectionListener(new SelectionDebugger(rowCounter, rsm));
rowPanel.add(new JLabel("Randuri selectate:"));
rowPanel.add(rowCounter);

controlPanel = new JPanel(new GridLayout(0, 1));
controlPanel.add(buttonPanel);
controlPanel.add(columnPanel);
controlPanel.add(rowPanel);

getContentPane( ).add(controlPanel, BorderLayout.SOUTH);
}

public static void main(String args[]) {
LECSelectionExample se = new LECSelectionExample( );
se.setVisible(true);
}

public class SelectionDebugger implements ListSelectionListener {
JLabel debugger;
ListSelectionModel model;

public SelectionDebugger(JLabel target, ListSelectionModel lsm) {
debugger = target;
model = lsm;
}
public void valueChanged(ListSelectionEvent lse) {
if (!lse.getValueIsAdjusting( )) {
// Se sare peste restul evenimentelor.
StringBuffer buf = new StringBuffer( );
int[] selection = getSelectedIndices(model.getMinSelectionIndex( ),
model.getMaxSelectionIndex( ));
if (selection.length == 0) {
buf.append("none");
}
else {
for (int i = 0; i < selection.length -1; i++) {
buf.append(selection[i]);
buf.append(", ");
}
buf.append(selection[selection.length - 1]);
}
debugger.setText(buf.toString( ));
}
}

// Aceastea metoda returneaza un array al indicilor selectati. Metoda
// nu poate intoarce valori care sunt null.
protected int[] getSelectedIndices(int start, int stop) {
if ((start == -1) || (stop == -1)) {
// Nimic selectat, asa ca vom intoarce un array gol
return new int[0];
}
int guesses[] = new int[stop - start + 1];
int index = 0;
// Parcurgere manuala
for (int i = start; i <= stop; i++) {
if (model.isSelectedIndex(i)) {
guesses[index++] = i;
}
}
int realthing[] = new int[index];
System.arraycopy(guesses, 0, realthing, 0, index);
return realthing;
}
}
}

Merita mentionat ca pentru aceasta aplicatia am fi putut prelua array-ul care continea indiici pentru randurile selectate din obiectul de tip JTable si array-ul care continea coloanele selectate din column model. Modivul pentru care nu am utilizat aceasta modalitate in exemplul nostru este ca am fi avut nevoie de listeneri separati pentru linii si pentru coloane.

4. Renderingul celulelor

Puteti construi proprii nostri render-eri pentru celulele dintr-un tabel. In mod standard dispuneti de rendereri pentru datele de tip Boolean (elemente de tip JCheckBox pentru afisare si editare), elemente de tip ImageIcon, valori numerice (elemente de tip JTextFiled). Pe langa aceastea puteti sa va creati si proprii rendereri pentru un anumit tip de clasa , pentru o anumita coloana, sau chiar pentru o anumita celula.

Interfata TableCellRenderer

Aceasta interfata ofera posibilitatea de a accesa componeta de rendering fara a specifica ce anume face aceasta componenta. Acest lucru functioneaza doarece un rederer in mod standard „lipeste” imaginea unui component de interfata grafica in pozitia indicata de noi. Singura metoda care este inclusa in aceasta interfata defineste, intializeaza si intoarce un component :

public abstract Component getTableCellRendererComponent(JTable table, Object value, boolean isSelected, boolean hasFocus, int row, int column)

Aceasta metoda primeste o valoare, care poate fi de asemenea preluata specificandu-se celula din randul row, coloane column si tabelul table, si intoarce o componeta capabila sa deseneaze acea valoare in celula unui tabel.

Clasa DefaultTableCellRenderer

Pachetul javax.swing include un renderer standard care produce un JLabel pentru a afisa text in fiecare celula din tabel. Clasa JTable utilizeaza acest renderer pentru a afisa numere, icoane si obiecte. JTable creaza un renderer default, il pozitioneaza in locatia corecta si ii ataseaza o icoana, in functie de tipul de data. Obiectele de tip Object sunt transformate in String folosind metoda toString() si sunt afisate folosind un simplu JLabel. Elementele de tip numar sunt afisate folosind o aliniere la drepta, iar icoanele sunt afisate folosind o aliniere pe centru. Valorile de tip Boolean nu folosesc DefaultTableCellRenderer. In locul acestuia utilizeaza un clasa de rendering proprie care extinde JCheckBox.

Bineinteles ca ne putem construi si proprii nostrii rendereri pe baze clasei DefaultTableCellRenderer. Mai jos aveti un exemplu de renderer pe care il putem utiliza pentru a afisa dimensiunile unor fisiere pe harddisk. Aceast renderer pune o icoana reprezentand un semn de exclamare in fata oricarei date care este mai mare decat o anumita valoare pe care o dam ca praramentru in contructor.

// LECBigRenderer.java
// A renderer for numbers that shows an icon in front of big numbers
// Un renderer pentru numere care arata o imagine in fara numerelor mari.

import java.awt.*;
import javax.swing.*;
import javax.swing.table.*;

public class LECBigRenderer extends DefaultTableCellRenderer {
double threshold;
Icon bang = new ImageIcon("bang.gif");

public LECBigRenderer(double t) {
threshold = t;
setHorizontalAlignment(JLabel.RIGHT);
setHorizontalTextPosition(SwingConstants.RIGHT);
}

public Component getTableCellRendererComponent(JTable table,
Object value, boolean isSelected, boolean hasFocus, int row, int col)
{
if (value instanceof Number) {
if (((Number)value).doubleValue( ) > threshold) {
setIcon(bang);
}
else {
setIcon(null);
}
}
else {
setIcon(null);
}
return super.getTableCellRendererComponent(table, value, isSelected,
hasFocus, row, col);
}
}

Pentru a atasa acest renderer tabelului nostru, nu trebuie decat sa adaugam cateva linii de cod :
JTable jt = new JTable(fm);
// ...
jt.setDefaultRenderer(Number.class, new LECBigRenderer(100));

Figura de mai jos prezinta un exemplu care poate fi obtinut utilizandu-se acest renderer.

Clasa CellRenderePane

Aceasta clasa utilitar a fost construita pentru a impiedica rendererii sa propage apeluri catre repaint() si validate() pentru componete utilizand elemente de rendering precum JTree si JList. In cazul in care ati incercat sa va construti rendereri proprii pentru orice alt element de Swing, atunci ati putut observa ca nu puteti sa folositi acea clasa in mod direct. Acest pane este utilizat impreuna cu un renderer si diferitele metode paintComponent(), de care dispune, sunt utilizate pentru a reliza desenul efectiv. In mod normal nu trebuie sa modficati aceasta clasa.

Aplicatie Java mobile - "Hello World !" MIDlet

Scopul acestui tutorial este de a prezenta elemente de baza cu privire la dezvoltarea de aplicatii mobile Java. Pentru a exemplifica notiunile prezentate se construieste o aplicatie simpla de tip HelloWorld.

Resursele necesare pentru dezvoltarea proiectului sunt de tip open-source si pot fi descarcate de pe Internet:

• mediu de dezvoltare vizual care sa includa platforma Java ME (Micro Edition); acesta nu este obligatoriu, deoarece sursele pot fi compilate si din linia de comanda; exemplul descris in acest material este realizat in NetBeans; acest mediu, ajuns la versiunea 6.5.1, poate fi descarcat de la adresa http://www.netbeans.org/ si desi exista mai multe pachete trebuie ales acela care contine tehnologia Java ME; cel mai putin complex mediu de dezvoltare vizual utilizat pentru aplicatii Java mobile este inclus in Sun Java ME Software Development Kit (http://java.sun.com/javame/sdk/index.jsp)
• emulatoare de dispozitive mobile care suporta aplicatii Java; un astfel de emulator este deja integrat in distributia de Netbeans; dispozitivul simulat este unul generic; daca se doreste testarea aplicatiei intr-un mediu cat mai apropiat de dispozitivul urmarit atunci se utilizeaza resurse puse la dispozitie de producator; de exemplu pentru dispoztive de tip Nokia, o sursa de SDK-uri (Standard Development Kit) pentru diferite generatii si modele este forum.nokia.com;

Prentru a crea proiectul aplicatiei, in mediul NetBeans se alege File -> New Project si din categoria Java ME este selectat un proiect de tip Mobile Application.

La urmatorul pas al asistentului se defineste locatia (si se deselecteaza optiunea Create Hello MIDlet), iar la pasul trei (Default Platform Selection) sunt definite resurse cu privire la:

• emulatorul utilizat; implicit, daca s-a instalat doar NetBeans, fara alte SDK-uri, este disponibil doar Sun Java Wireless Toolkit 2.5.2 for CLDC;
• tipul de dispozitiv mobil (ecran color sau monocrom, cu tastatura qwerty)
• configuratia dispozitivului; pentru acest proiect se alege CLDC-1.0; CLDC sau Connected Limited Device Configuration reprezinta un standard ce descrie caracteristicile hardware ale dispozitivului mobil; versiunea 1.0 a standardului descrie un dispozitiv cu 128 KB pentru masina virtuala Java, 32 KB pentru memoria dinamica, interfata vizuala limitata si cu capacitatea de a se conecta la o retea de date; acest standard este definit de un consortiu din care fac parte marii producatori de dispozitive mobile pentru a ajuta dezvoltatorii de software sa stabileasca limitele dispozitivului ce va rula aplicatia; de asemenea, aceste setari au impact si asupra modului in care proiectul va fi compilat;
• profilul dispozitivului; pentru acest proiect se alege MIDP-2.0; MIDP sau Mobile Information Device Profile reprezinta o extensie a configuratiei hardware (CLDC) ce descrie caracteristicile sofware ale dispozitivului cu referire la framework-ul disponibil si la masina virtuala Java; combinatia aleasa (CLDC-1.0 si MIDP-2.0) este valabila pentru mai mult de 75% din dispozitivele mobile produse dupa 2005.

Odata creat proiectul de tip MobileApplication trebuie definit contextul obiectual pe baza caruia se va construi aplicatia. Asta inseamna inserarea unei resurse de tip MIDlet , prin intermediul optiunilor din meniul mediului NetBeans (File -> New File…) sau prin meniul contextual (New -> MIDlet) activat cu Click dreapta pe numele proiectului.
Prin adaugarea unei resurse de tip MIDlet, fisier cu extensia .java, este generate clasa MidletHelloWorld derivata din clasa abstracta MIDlet. Initial forma acestei clase

import javax.microedition.midlet.*;

public class MidletHelloWorld extends MIDlet {
public void startApp() {
}

public void pauseApp() {
}

public void destroyApp(boolean unconditional) {
}
}

supradefineste metodele abstracte:

• startApp() – functia starter a aplicatiei; se executa prima, dupa initializarea instantei MidletHelloWorld
• pauseApp() – functia este executata la aparitia unui eveniment ce implica blocarea aplicatiei de tip MIDlet; un scenariu des intalnit pe un dispozitiv mobil contine receptionarea unui apel telefonic in timpul executiei aplicatiei;
• destroyApp() – functia de inchidere a aplicatiei; este executata la terminarea aplicatiei si contine rutinele de eliberare a resurselor; are rol asemanator functiei destructor;

Secventa de cod, descrisa anterior, reprezinta cel mai mic program de tip MIDlet. Acest program nu are efecte vizuale deoarece se termina imediat dupa ce a fost lansat in executie. Daca ne gandim la o aplicatie scrisa in C, MIDlet-ul MidletHelloWorld in forma curenta, este echivalent cu

void main()
{
}

Cele trei metode din clasa MidletHelloWorld sunt obligatorii, situatie generata prin derivarea din MIDlet. Ele gestioneaza starile posibile in care se gaseste aplicatia. Acest concept mai este intalnit si la alte aplicatii Java si anume la applet-uri.
Pentru a afisa un mesaj pe ecran, aplicatia trebuie sa aiba acces la controler-ul resurselor grafice. Acest lucru se face prin definirea unui obiect de tip Display ce este initializat la start-ul aplicatiei.

import javax.microedition.lcdui.*;
import javax.microedition.midlet.*;

public class MidletHelloWorld extends MIDlet {
private Display display = null; //referinta la managerul vizual al aplicatiei
public void startApp() {
if(display==null)
display = Display.getDisplay(this);
}

public void pauseApp() {
}

public void destroyApp(boolean unconditional) {
}
}

Deoarece caracteristicile hardware si software ale dispozitivului mobil impun restrictii asupra aplicatiilor Java Mobile (lucrurile sunt total diferite fata de aplicatiile Java pentru PC), putem dezvolta doar aplicatii vizuale care afiseaza maxim un formular (sau fereastra) la un moment dat. Mai mult, deoarece ecranul are dimensiuni reduse, acest formular acopera tot display-ul dispozitivului. Pentru a gestiona aceste resurse vizuale si pentru a stabili ce formular este activ este nevoie de referinta de tip Display.

Pentru a afisa pe ecran textul Hello World ! este nevoie de un formular si de un container pentru string-ul respectiv. Astfel vom folosi un formular de tip TextBox (a nu se confunda cu control-ul TextBox din alte limbaje de programare) ce reprezinta un formular ce contine doar un control de tip casuta de dialog cu proprietatea multiline implicit setata. Motivul existentei acestui tip de resursa vizuala este dat tot de resursele limitate de care dispunem pe un telefon. Alte tipuri de formulare permit realizarea unor aplicatii mai complexe, insa ele vor fi descrise in alt post.
Prin adaugarea formularului, codul devine:

import javax.microedition.lcdui.*;
import javax.microedition.midlet.*;

public class MidletHelloWorld extends MIDlet {
private Display display = null; //referinta la managerul vizual al aplicatiei
private TextBox tbMainForm; //TextBox pentru a afisa mesajul de salut

public MidletHelloWorld(){
tbMainForm = new TextBox("My First MIDlet", "Hello World !", 100, 0);
}

public void startApp() {
if(display==null)
display = Display.getDisplay(this);
display.setCurrent(tbMainForm); //activarea formularului
}

public void pauseApp() {
}

public void destroyApp(boolean unconditional) {
}
}

In secventa de cod, se observa ca afisarea formularului s-a realizat in metoda startApp prin intermediul metodei setCurrent a obiectului de tip Display.
Compilarea si rularea aplicatiei conduce la obtinerea in emulator a imaginii urmatoare

La lansarea emulatorului, acesta nu executa imediat aplicatia. Pentru a o porni trebuia data comanda Launch (butonul din dreapta al emulatorului).

Cu toate ca aplicatia este destul de simpla, ea exemplifica foarte bine structura unui MIDlet, iar elementele prezentate se regasesc in toate aplicatiile de acest tip.
Pentru a-l testa intr-un mediu real, pe telefonul mobil personal, MIDlet-ul din acest exemplu trebuie instalat pe dispozitivul mobil. Acest lucru se face prin transmitere pe telefon (prin Bluetoth, IR, Wireless sau cablu de date) a 2 fisiere ce se gasesc in subdirectorul dist al proiectului (situatia este valabila doar pentru Netbeans). Daca proiectul se numeste MobileApplicationHelloWorld , atunci cele 2 fisiere sunt MobileApplicationHelloWorld.jad (descrierea aplicatiei) si MobileApplicationHelloWorld.jar (sursa aplicatiei).

Utilizarea protocoalelor POP3 si SMTP in JAVA - Partea 1

Obiective

Scopul acestui tutorial este acela de a prezenta operatiunile de baza necesare pentru lucrul cu protocoalele POP3 si SMTP pentru citirea, respectiv trimiterea e-mailurilor. Veti invata de-a lungul acestui tutorial cum se face conectarea prin intermediul Java la un server ce recunoaste protocolul POP3, cum se citesc si cum se sterg mesajele dintr-o casuta de mail prin intermediul acestui protocol. De asemenea se va utiliza protocolul SMTP pentru trimiterea de email-uri catre o adresa antecunoscuta.


1. Protocolul POP3

Post Office Protocol 3 (POP3). POP3 este o metoda de descarcare de mesaje email de pe un server. Prin intermediul JAVA vom exemplifica procedura de conectare la un server ce recunoaste protocolul POP3 si modalitate de citire a mesajelor existente in casuta de mail la care ne-am conectat.

Metoda pentru conectare la un server ce foloseste protocolul POP3 si pentru citirea mailurilor existente in aceasta :

import java.net.Socket

public void conectareServerPOP3(String pop3Server,String userName,
String password){
//socketul se foloseste pentru a se obtine conexiunea cu
//serverul POP3
Socket socket ;
//prin intermediul inputStream-ului se vor extrage mesajele de la serverul POP3
BufferedReader inputStream;
//prin intermediul outputStream-ului se vor trimite mesaje catre serverul POP3
PrintWriter outputStream;
//numarul unic de identificare a unui mesaj intr-o casuta de mail
String uidl = new String();

int port = 110; //pop3 mail port
//pop3Server este o variabila de tip String ce contrine de fapt adresa serverului ce lucreaza cu protocolul POP3; ex: pop.austincc.edu
socket = new Socket(pop3Server,port);
//deschidem canalul de citire a mesajelor de la serverul POP3
inputStream = new BufferedReader(new InputStreamReader(
socket.getInputStream()));
//deschidem canalul de trimitere a mesajelor catre serverul POP3
outputStream = new PrintWriter(new OutputStreamWriter(
socket.getOutputStream()),true);
//luam un prim mesaj de la serverul POP3
//metoda validateOneLine() are rolul de a extrage un mesaj primit de la server si
//de a-l valida. Ea va fi explicata imediat
String connectMsg = validateOneLine();
//verificam daca serverul pop3 exista. Daca acesta exista mesajul ar trebui sa
//arate in felul urmator

Connected to pop3Server
+OK POP3 mailbox.austincc.edu
v2001.78 server ready

System.out.println("Connected to pop3Server " + connectMsg)
//acum se trimite username-ul la serverul pop3 si se verifica
//mesajul obtinut
outputStream.println("USER " + userName);
String userResponse = validateOneLine();

//Se afiseaza mesajul primit
System.out.println("USER " + userResponse);
//daca username-ul este corect raspunsul ar trebui sa arate in felul urmator

USER +OK User name accepted, password please

//se trimite parola catre serverul pop3 si se verifica mesajul obtinut
outputStream.println("PASS " + password);
System.out.println("PASS " + validateOneLine());

//daca parola este corecta raspunsul ar trebui sa arate in felul urmator

PASS +OK Mailbox open, 1 messages

System.out.println("Downloading Messages")
//dupa ce s-a realizat conexiunea le serverul POP3 se poate incepe
//downloadarea mesajelor din casuta de mail

try{
outputStream.println("STAT");
String stat = validateOneLine();
//se ia numarul de mesaje din casuta prin trimiterea
//mesajului STAT la server.
String numberMsgsStr=stat.substring(4,stat.indexOf(" ",5));
numberMsgs = Integer.parseInt(numberMsgsStr);
//se incepe citirea efectiva a mesajelor
msgNumber = 1;

while(msgNumber <= numberMsgs){ outputStream.println("UIDL " + msgNumber); uidl = validateOneLine(); while( !uidl.equals(“.”) ){ uidl = validateOneLine(); System.out.println(uidl+”\n”); } msgNumber++; } }catch(Exception e){ e.printStackTrace(); }

}

Metoda care citeste o linie de raspuns de la serverul POP3 si o valideaza :

private String validateOneLine(){
try{
//se citeste o linie din raspunsul primit de la serverul pop3 //prin intermediul canalului de comunicatii deschis in metoda //anterioara
String response = inputStream.readLine();

//daca textul mesajului incepe cu +OK inseamna ca acesta este un mesaj bun, comanda trimisa de noi anterior catre server este una acceptata
if(response.startsWith("+OK")){
return response;
}else{
System.out.println(response);
//Terminate the session.
outputStream.println("QUIT");
socket.close();
System.out.println(
"Premature QUIT on -ERR");
System.exit(0);
}//end else
}catch(IOException ex){
ex.printStackTrace();
}//end catch
//la aceasta linie de cod nu se va ajunge niciodata, insa ea este necesara pentru compilarea programului din cauza utilizarii blocului try- catch
return "Make compiler happy";
}//end validateOneLine()

Prin intermediul celor doua metode prezentate mai sus se realizeaza conexiunea la un server ce foloseste protocolul POP3 si sunt citite mesajele existente in casuta. Pentru conectarea la serverul POP3 este folosit un obiect de tip Socket din pachetul « java.net ». De asemenea pentru realizarea comunicatiei cu serverul prin trimiterea si primirea de mesaje se folosesc doua canale de comunicatie (BufferedReader inputStream; PrintWriter outputStream) .Este de mentionat ca protocolul POP3 nu utilizeaza niciun flag prin care sa diferentieze mesajele citite de acelea necitite din casuta de mail, asadar se va face citirea tuturor mesajelor

Utilizarea JTable in Swing - Partea 1

Obiective

Scopul acestui tutorial este de a exemplifica modul de functionare si utilitatea elementului JTable. In principal se vor aborda elemente legate de modul in care se utilizeaza, cum se poate contrui un renderer, un column model, sau diferitele moduri de selectie. Acest tutorial presupune cunostinte medii despre limbajul Java si despre modul de construire a interfetelor grafice folosind Swing. In cadrul sau vor fi abordate doar elementele necesare explicarii elementului JTable.

1. Introducere

Tabelele reprezinta una dintre cele mai des utilizate modalitati de vizualizare a datelor. Prin folosirea unui tabel inregistrarile dintr-o baza de date sunt usor de sortat si slectat. Informatiile despre spatiul liber disponibil pe hard pot fi afisate pentru mai multe calculatorare in perioade de timp diferite, folosind un tabel. Cotatiile la bursa pot fi de asemena urmarite cu usurinta sau vanzarile efectuate. Clasa JTable din pachetul Swing ofera posibilitatea de a efecuta foarte usor elementele descrise anterior si chiar mai mult.

Tabelele pot fi gandite ca un mod de reprezentare a datelor bidimensionale. De fapt, clasa JTable are chiar un constructor care primeste ca argument un masiv bidimensional de obiecte din clasa Object (Object [][]) si afiseaza continutul acestora in liniile si coloanele unui tabel. De exemplu figura urmatoare arata un tabel de obiecte String:


Acest exemplu a fost generat folosindu-se foarte putin cod. Tot ce a fost nevoie sa facem a fost sa cream un obiect de tip JTable folosind un argument de tip String[][] pentru continutul tabelului si un argument de tip String[] pentru header-ul tabelului. In loc sa adaugam tabelul direct pe fereastra l-am incapsulat intr-un ScrollPane.

// LECSimpleTable.java
// O simpla clasa de test utilizand un table model standard
import java.awt.*;
import javax.swing.*;

public class LECSimpleTable extends JFrame {

public LECSimpleTable( ) {
super("LEC JTable Test");
setSize(300, 200);
setDefaultCloseOperation(EXIT_ON_CLOSE);

JTable jt = new JTable(new String[][] { {"acesta", "este"}, {"un", "test"} },
new String[] {"Coloana", "Rand"});
JScrollPane jsp = new JScrollPane(jt);
getContentPane( ).add(jsp, BorderLayout.CENTER);
}

public static void main(String args[]) {
LECSimpleTable st = new LECSimpleTable( );
st.setVisible(true);
}
}

Dupa cum puteti observa folosind modele de date care au fost deja contruite, singurul lucru pe care trebuie sa il facem este sa trimitem ca parametrii datele noastre si header-ele pentru coloane, clasa JTabel ocupandu-se de restul operatiilor. Folosind modelele defaut puteti selecta mai multe randuri simultan, sa editati anumite celule, si sa interceptati evenimentele de selectie. Insa nu sunteti limitati doar la modelele default, si puteti obtine o serie de functionalitati destul de interesante in cazul in care suprascriteti comporatmentul modelelor default.

2. Realizarea unui Column Model

Mai jos aveti codul pentru un column model modficat, care ordoneaza coloanele in ordine alfabetica pe masura ce sunt adaugate:

// LECSortingColumnModel.java
// O extensie a clasei DefaultTableColumnModel care sorteaza noile
// coloane introduse.
import javax.swing.table.*;
public class LECSortingColumnModel extends DefaultTableColumnModel {
public void addColumn(TableColumn tc) {
super.addColumn(tc);
int newIndex = sortedIndexOf(tc);
if (newIndex != tc.getModelIndex( )) {
moveColumn(tc.getModelIndex( ), newIndex);
}
}
protected int sortedIndexOf(TableColumn tc) {
int stop = getColumnCount( );
String name = tc.getHeaderValue( ).toString( );
for (int i = 0; i < stop; i++) {
if (name.compareTo(getColumn(i).getHeaderValue( ).toString( )) <= 0) {
return i;
}
}
return stop;
}
}

Implementarea modelului este una destul de simpla. Suprascriem metoda addColumn(), in acest fel asociind comportamentul dorit de noi. Puteti folosi acest column model cu orice tip de data. Din moment ce avem un tabel model si un column model le putem folosi pentru a construi un JTable. Ulterior acestei operatii toate coloanele pe care le adaugam sunt sortate in ordine alfabetica, indiferent de ordinea in care sunt adaugate initial. Rezultatul poate fi vizualizat in figura de mai jos


Mai jos aveti codul care care realizarea conexiunea dintre tabel si column model:

import java.awt.*;
import javax.swing.*;
import javax.swing.table.*;

public class LECColumnExample extends JFrame {

public LECColumnExample( ) {
super("LEC Abstract Model JTable");
setSize(300, 200);
setDefaultCloseOperation(EXIT_ON_CLOSE);

DefaultTableModel dtm = new DefaultTableModel(new String[][] {
{"1", "2", "3"}, {"4", "5", "6"} },
new String[] {"numele", "ordonate", "crescator"});
LECSortingColumnModel scm = new LECSortingColumnModel( );
JTable jt = new JTable(dtm, scm);
jt.createDefaultColumnsFromModel( );

JScrollPane jsp = new JScrollPane(jt);
getContentPane( ).add(jsp, BorderLayout.CENTER);
}

public static void main(String args[]) {
LECColumnExample ce = new LECColumnExample( );
ce.setVisible(true);
}
}

Table Layout - partea 2

4. Alinierea

O componenta care se intinde pe o singura celula poate fi aliniata atat pe verticala cat si pe orizontala. Pentru fiecare orientare sunt patru variante posibile. Pentru aliniera pe orizontala este posibila left, center, right, and full. Acestea au efect decat daca atributul preferred width al componentei este mai mic decat lungimena celulei.

Componetele pot fi de asemenea aliniate pe verticala. Cele patru variante sunt top, center, bottom, and full. Comportamentul este similar cu cel de la alinierea pe orizontala.

Pentru a specifica alinierea unui component nu trebuie decat sa precizati prima litera a variantei dorite. De exemplu pentru a alinia la dreapta si sus, va trebui sa utilizati literele r si t (right si top), in paramentru de tip string pe care il trimiteti metodei de adaugare:

frame.add(component, "2, 1, r, t");

Alinierea pe orizontala este specificata inaintea alinierii pe verticala. Daca ar fi sa transpunem in cuvinte linia de cod de mai sus aceasta ar suna in felul urmator : pozitioneaza componenta in partea dreapta a coloanei cu indexul 2 si in partea superioara a randului cu indexul 1.

Aliniera default pentru o anumita componenta este cea de umplere (full) atat pe orizontala cat si pe verticala. Prin urmare linia de cod container.add (component, "2, 1"); este identica din punct de vedere functional cu  container.add (component, "2, 1, f, f");.

5. Adaugarea pe mai multe celule 

O anumita componeta poate fi adaugata si pe un set dreptunghiular de celule. Aceasta se realizeaza specificand colturile din stanga sus si dreapta jos pentru acest dreptughi. De exemplu linia de cod frame.add (component, "1, 1, 2, 3") va adauga componenta trimisa ca parametru pe toate celulele cuprinse de dreptunghiul delimitat de colturile 1,1 si 2,3. Componetele care ocupa mai mult de o singura celula au dimensiunea egala cu aria totala a celulelor pe care le ocupa. Pentru acest tip de componeta nu se poate specifica nici un atribut de aliniere.

6. Un simplu exemplu

Urmatorul cod creeaza TableLayout-ul de mai jos :

import info.clearthought.layout.TableLayout;

import javax.swing.*;

public class Simple

{    

    public static void main (String args[])

    {

        // creare fereastra

        JFrame frame = new JFrame("LEC Exemplu TableLayout");

        frame.setBounds (100, 100, 300, 300);

        // creare table layout

        double border = 10;

        double size[][] =

            {{border, 0.10, 20, TableLayout.FILL, 20, 0.20, border},  // Columns

             {border, 0.20, 20, TableLayout.FILL, 20, 0.20, border}}; // Rows

        frame.setLayout (new TableLayout(size));

        // creare componente

        String label[] = {"Top", "Bottom", "Left", "Right", "Center", "Overlap"};

        JButton button[] = new JButton[label.length];

        for (int i = 0; i <>

            button[i] = new JButton(label[i]);

        //adaugare butoane

        frame.add (button[0], "1, 1, 5, 1"); // sus

        frame.add (button[1], "1, 5, 5, 5"); // jos

        frame.add (button[2], "1, 3      "); // stanga

        frame.add (button[3], "5, 3      "); // dreapta

        frame.add (button[4], "3, 3, c, c"); // centru

        frame.add (button[5], "3, 3, 3, 5"); // suprapunere

        

        // afisare frame

        frame.setVisible(true);

    }   

}

Imaginea din stanga reprezinta frame-ul creat folosind codul de mai sus. In imaginea alaturata ei, au fost adaugate linii pentru a delimita randurile si coloanele. Lungimea coloanelor este afisata in marginea inferioara si inaltimea randurilor este afisata in partea dreapta.

Dupa cum se poate observa acest exemplu utilizeaza TableLayout pentru a crea un border de b pixeli in jurul componetelor de interfata grafica. Acesta este o tehnica usor de folosit pentru a crea un border pe un container care nu dispune de asa ceva. Din moment ce b este doar o primitiva de tip double cu valori intregi mai mari decat decat zero, borderul poate fi creat la orice dimensiuni. 

De asemenea acest exemplu arata cum se pot pune spatii intre componete. In acest caz a fost inserat un spatiu de 20 de pixeli atat pe verticala si orizontala, pentru a separa componetele intre ele. Majoritatea layout managerilor utilizeaza atributul padding pentru a insera spatii intre componente. Folosind TableLayout, singurul lucru care trebuie facut este un rand si/sau o coloana de o anumita dimensiune si sa nu plasati nimic in acestea. 

Butoanele din stanga si dreapta ocupa o singura celula si tot timpul de aceeasi dimensiune ca si celula. Butoanele de sus si jos se intind pe parcursul a cinci celule. TableLayout poate fi folosit oricand in locul lui BorderLayout si multi alti layout manageri, cu un plus considerabil de flexibilitate. 

Butonul cu denumirea Center se afla in celula din centru si este centrat atat pe verticala si pe orizontala. Dat fiind faptul ca s-au utilizat optiunile de aliniere acestui buton i-au fost alocate dimensiunile din atributul preferred size. In cazul in care acest frame este micsorat foarte mult atunci butonul center se va miscora, insa niciodata nu va depasi dimensiunile precizate in preferred size indiferent cat de mare va fi fereastra. 

Dupa cum se poate observa acest exemplu utilizeaza TableLayout pentru a crea un border de b pixeli in jurul componetelor de interfata grafica. Acesta este o tehnica usor de folosit pentru a crea un border pe un container care nu dispune de asa ceva. Din moment ce b este doar o primitiva de tip double cu valori intregi mai mari decat decat zero, borderul poate fi creat la orice dimensiuni. 

De asemenea acest exemplu arata cum se pot pune spatii intre componete. In acest caz a fost inserat un spatiu de 20 de pixeli atat pe verticala si orizontala, pentru a separa componetele intre ele. Majoritatea layout managerilor utilizeaza atributul padding pentru a insera spatii intre componente. Folosind TableLayout, singurul lucru care trebuie facut este un rand si/sau o coloana de o anumita dimensiune si sa nu plasati nimic in acestea. 

Butoanele din stanga si dreapta ocupa o singura celula si tot timpul de aceeasi dimensiune ca si celula. Butoanele de sus si jos se intind pe parcursul a cinci celule. TableLayout poate fi folosit oricand in locul lui BorderLayout si multi alti layout manageri, cu un plus considerabil de flexibilitate. 

Table Layout - partea 1

Obiective

Scopul acestui tutorial este de a exemplifica modul de functionare si utilitatea layout managerului TableLayout. Acest tutorial presupune cunostinte medii despre limbajul Java si despre modul de construire a interfetelor grafice folosind Swing. In cadrul sau vor fi abordate doar elementele necesare explicarii modului de utilizare a TableLyout.

1. Ce este TableLayout?

TableLayout este un layout manager care partitioneaza un container intr-o serie de randuri si de coloane. Intersesctia dintre un rand si o coloana formeaza o celula. Componentele adaugate containerului sunt plasate in celule. In cazul in care containerul este redimensionat atunci si celulele din acel container vor fi redimensionate, prin urmare si componetele continute de aceste celule fiind redimensionate. 

Luam spre exemplificare un simplu element de tip JFrame impartit in patru coloane si cinci randuri. Acesta este vizibil in figura alaturata. Observati ca nu toate randurile au aceeasi inaltime. Fiecare rand poate avea propria sa inaltime. De asemenea fiecare coloana poate avea aceeasi lungime. Pe masura ce containerul este redimensionat, fiecare rand si coloana este de asemenea redimensionata corespunzator specificatiilor date. 

Pe parcursul acestui tutorial orice lucru care este precizat pentru randuri este aplicabil si pentru coloane si vice versa. De exemplu, orice spunem despre inaltimea unui rand, este valabil si despre lungimea unei coloane. TableLayout este simetric ca proprietati atat pentru axa OX cat si pentru axa OY.

Randurile si coloanele sunt numerotate in cadrul ilustratiei. Observati ca indexarea coloanelor incepe de la 0. Notarea celulelor se face conform modelului (coloana, rand). Celula din stanga sus are coordonatele (0,0) si cea din dreapta jos are coordonatele (3,4). Liniile care despart randurile si celulele sunt doar la nivel logic, acestea neaparand efectiv in interfata grafica.

2. Crearea unui TableLayout

Figura de mai sus prezinta impartirea containerului la o dimensiunea data. Ce se intampla cu acest container atunci cand se face resize asupra lui. Asta depinde de tipul pe care l-am precizat pentru randuri si pentru coloane. Poate fi posibil ca toate coloanele sa aiba aceeasi lungime tot timpul sau de asemenea este posibil ca primele trei coloane sa fie de o lungime fixa iar cea de patra sa ocupe restul spatiului.

Sunt cinci moduri in care se poate specifica lungimea unei coloane. Aceasta poate avea o valoare fixa in pixeli, un procent din spatiul total, o portiune egala cu spatiul care ramane disponibil, o lungime determinata de atributul „preferred size” al componentelor care se afla in cadrul coloanei, sau o lungime determinata de atributul „minimum size” al componentelor care se alfa in cadrul coloanei. 

Pentru exemplul din figura de mai sus, sa presupunem ca vrem ca toate coloanele sa aiba o lungime egala. De asemenea toate randurile vor avea o inaltime fixa mai putin randul cu indexul 1 care va ocupa spatiul care va ramane disponibil. Urmatorul cod va realiza acest acest lucru:

public static void createFrame ()

    {

        Frame frame = new Frame();

        frame.setBounds (100, 100, 300, 300);

        frame.show();

        double size[][] =

            {{0.25, 0.25, 0.25, 0.25},

             {50, TableLayout.FILL, 40, 40, 40}};

        frame.setLayout (new TableLayout(size));

    }

Pentru crearea unui TableLayout sunt necesari doi pasi:

- primul pas : se creaza un array bidimensional de primitive de tip double, care va fi utilizat pentru a specifica lungimea coloanelor si inaltimea randurilor. 

- pasul doi: un nou obiect de tip TableLayout este creat utilizand array-ul creat la primul pas.

Lungimile coloanelor sunt specificate la 25% sau 0.25. Toate numerele reale, aflate in intervalul [0.0 si 1.0) sunt tratate ca fiind procente. Observati ca acest interval nu cuprinde si valoarea 1. Aceasta valoare nu inseamna 100% ci 1 pixel. 

Primului rand, cel cu indexul 0, ii sunt alocati exact 50 pixeli. Toate numerele intregi, mai mari decat zero sunt interpretate ca fiind valori in pixeli. Randului 1 ii este asociata constanta FILL, ceea ce inseamna ca acesta va ocupa restul spatiului disponibil. Am precizat mai sus ca procentual nu putem asocia unui element valoarea 100%, deoarece daca vom introduce valoarea 1 aceasta va fi interpretata drept 1 pixel. Folosind aceasta constanta FILL putem asocia unui element proportia de 100%.

3. Adaugarea Componetelor

Din momentul in care s-a construit layoutul pentru un anumit container componetele pot fi adaugate fie unei singure celule fie unui set rectangular de celule. Clasa Container contine o metoda de adaugare, semnatura acesteia fiind fiind urmatoare : 

public void add(Component comp, Object constraints) 

Atunci cand se utilizeaza un TableLayout parametrul constraints este un obiect de tip String care specifica celula, sau celule pe care respectiva componenta le va adauga. 

Pastrand exemplu creat anterior, pentru a aduga o componeta in celula (2,1) vom folosi urmatoare sintaxa: 

frame.add (component, "2, 1");

O componenta definita in acel mod, va ocupa intreaga celula. Pe masura ce aceasta celula isi va mari sau micsora dimensiunile, si componenta va face acelasi lucru, cele doua avand tot timpul exact aceeasi dimensiune. 

Singleton - design pattern

Conceptul se numeste singleton. Reprezinta o tehnica prin care se limiteaza numarul de instante ale unei clase la una singura. Cu alte cuvinte nu pot construi decat un singur obiect din aceasta clasa.

O clasa care implementeaza conceptul de singleton arata in felul urmator:

public class Singleton {

  private final static Singleton INSTANCE = new Singleton();

  // constructorul este privat si nu permite crearea unei noi

instante

  private Singleton() {}

  // nu este obligatoriu numele getIntstance(), insa acesta se

foloseste de obieci

  public static Singleton getInstance() {

    return INSTANCE;

  }

}

Un obiect de tip Calendar se contruieste prin urmatorul apel:

        Calendar c = Calendar.getInstance();

nu printr-un apel clasic de genul:

         Calendar c = new Calendar();

Ideea de baza este ca programul nu are nevoie de mai multe obiecte de tip Calendar. Poate avea nevoie de mai multe obiecte de tip Date (de exemplu pentru a retine atat data de acum si cea de peste 5 zile), insa este suficient un sigur obiect Calendar care sa intoarca data actuala a sistemului.

Chiar daca vom face o bucata de cod de genul:

        Calendar c1 = Calendar.getInstance();

   Calendar c2 = Calendar.getInstance();

   Calendar c3 = Calendar.getInstance();

toate vor pointa catre un sigur obiect, si anume atributul static final din clasa pe care am implementat singletonul (in cazul nostru Calendar).

Tehnica de singleton se foloseste in special pentru a reduce consumul de memorie si pentru a centraliza anumite operatii catre un singur obiect.

SwingLabs PDF Renderer

SwingLabs PDF Renderer este o librarie Java pentru citirea si afisarea fisierele de tip PDF. Este un proiect opensource distribut sub licenta LGPL. Pagina oficiala a proiectului o puteti gasi aici .

Proiectul a inceput in 2003, fiind dezvoltat in cadrul SUN ca un instrument de colaborare intern denumit SUN Labs Meeting Suite. Ulterior a fost folosit pentru realizarea exporturilor in format PDF din OpenOffice. In principal permite citirea si afisarea fisierelor de tip PDF, insa pe langa citire permite si exportarea acestora in imagini tip PNG sau suprascrierea de elemente grafice peste continutul inital al documentului PDF.

Alaturi de SwingLabs PDF Renderer un alt tool Java pentru citrea/afisarea documentelor PDF este si JPedal distribuit insa sub licenta GPL care ii limiteaza gama de aplicatii in care poate fi folosit. Pentru generarea PDF-urilor poate fi utilizat iText , insa acesta nu permite si citirea sau afisarea lor.

JRuby

JRuby este o implementare open-source, bazata pe Java, a sintaxei limbajului Ruby si a librariilor aferente. Aceasta ofera simplitatea sintaxei de Ruby alaturi de avantajele oferite de interoperabilitatea cu aplicatii Java si automat portabilitatea, securitatea si librariile de clase specifice limbajului Java.

Limbajul Ruby a fost initial dezvoltat de catre Yukihiro Matsumoto avand la baza Perl, SmallTalk, Eifeel si Ada. Yukihiro Matsumoto declara ca a vrut sa faca din Ruby un limbaj mai puternic decat Perl si mai orientat obiect decat Python. Scopul sau este de a fi un limbaj natural, in asa fel incat sa permita simularea realitatii cat mai bine.

Ruby a inceput sa castige popularitate odata cu aparatia framework-ului Ruby on Rails, gandit in special pentru dezvoltarea cat mai rapida si agila a aplicatiilor web. Ruby on Rails a for dezvoltat David Hanssonavand ca unul dintre principalele avantaje metodologiile de tip CRUD (Create, Read, Update, Delete). Foarte pe scurt ideea framework-ului este de a acoperi cat mai bine partile comune care se regasesc in orice aplicatie, precum citirea/modificarea datelor dintr-o baza de date, oferind developeri-lor posibilitatea de a se concentra doar asupra partilor specifice, unice ale aplicatiilor la care lucreaza.

Prin intermediul JRuby a fost construita si echivaventul lui Ruby on Rails folosind masina virtuala si tehnologii Java - JRuby on Rails. Combinarea celor doua tehnologii reprezinta un avantaj pentru limbajul Ruby, in acest fel Ruby avand acces si la aplicatii de tip enterprise, insa reprezinta un plus si pentru Java oferind viteza de dezvoltare si productivitatea specifice Ruby on Rails. Mai multe detalii aici.

Aplicatii 3D folosind Java

Folosing Java 3D API se pot crea elemente de grafica 3D cu efecte destul de spectaculoase. Java 3D este dezvoltat in cadrul Java Community Process si ruleaza pe baza OpenGL. Pe langa suport 3D pentru sunet, API-ul ofera si o implementare foarte puternica, la nivel grafic, a conceptelor programarii orientate obiect, spre deosebire de celelate API-uri populare de OpenGL sau DirectX axate in special pe partea procedurala si modul de lucru al hardware-ului. In exemplul de mai sus obiectele grafice sunt incapsulate intr-o scena graf iar apoi scena poate fi manipulata pentru randare folosind Java 3D. Partea mai intersanta este reprezentata de cantitatea de cod foarte mica necesara pentru modificarea perspectivei. Puteti gasi aici un articol introductiv, destul de interesant, despre cum pot fi create aplicatii grafice puternice folosind Java 3D.

Certificari Java

Fiecare dintre certificarile oferite de SUN pentru platforma Java se concentreaza pentru o anumita pozitie din ciclul de software development.

In prezent SUN ofera opt certificari Java, care sunt clasificate in functie de nivelul de dificultate si gradul de specealizare. Majoritatea examenelor de certificare sunt constituite din intrebari grila cu raspunsuri multiple, insa sunt si cateva pentru care este necesara si realizarea unui proiect.

- Sun Certified Java Associate (SCJA): Aceasta reprezinta entrylevel-ul pentru certificarile Java oferind garantii doar pentru conceptele fundamentale ale limbajului Java si pentru cunostintele generale ale tehnologiilor SUN

- Sun Certified Java Programmer (SCJP): Atesta cunostinte solide despre principiile limbajului Java. (Nota: nu este necesara obtinerea SCJA pentru a avea acces la SCJP)

- Sun Certified Java Developer (SCJD): Majoritatea angajatorilor se concentreaza asupra acestui tip de certificare in principal din doua motive: trebuie sa treci SCJP (indiferent de versiune) inainte de a incera sa dai SCJD. De asemenea examenul de certificare cere canditatilor sa dezvolte un proiect conform specificatiilor si sa realizae un document in care sa explice designul arhitecturii si deciziile de dezvoltare.

- Sun Certified Web Component Developer (SCWCD): Acest examen poate fi interesant pentru dezvoltatorii web care vor sa se specealizeze in tehnologii Java precum Java Server Pages (JSP) si servleturi. Este necesar SCJP pentru a avea acces la aceast examen.

- Sun Certified Business Component Developer (SCBCD): Aceasta certificare, consta doar intr-un examen, si reprezinta nucleul certificarilor pentru tehnologii J2EE. Examenul este destul de greu de trecut in cazul in care candidatul nu are deloc experienta in proiecte axate pe Enterprise JavaBeans (EJB). Pentru sustinerea examenelui este necesara certificarea SCJP. Aceasta certificare poate fi interesanta pentru angajatorii care intentioneaza sa foloseasca EJB in cadrul proiectelor.

- Sun Certified Developer for Java Web Services (SCDJWS):Certificarea SCDJWS atesta cunostintele legate de dezvoltarea serviciilor Web. Pentru obtinerea acestei certificari se da doar un examen este necesara si SCJP.

- Sun Certified Mobile Application Developer (SCMAD): SCMAD atesta cunostintele pentru dezvoltarea aplicatiilor Java pentru telefoanele mobile sau alte device-uri care suporta J2ME. Proba pentru aceasta certificare nu presupune nici un proiect ci doar un examen. De asemenea, pentru a avea acces la aceasta certificare este necesar SCJP.

- Sun Certified Enterprise Architect (SCEA): Acesta este „scopul final” al programului de certificari SUN. SCEA certifica cunostintele necesare pentru a defini arhitectura si a crea aplicatii de tip J2EE de la zero. In ciuda faptului ca este cea mai avansata certificare SUN pentru sustinerea ei nu este necesara nici o certificare anterioara, cum este cazul celor de nivel 3. Proba consta intr-un examen grila cu raspunsuri multiple, un proiect asemanator cu cel de la SCJD, insa nivelul de complexitate este mult mai mare iar pe langa acestea trebuie realizat si un eseu in care sa fie explicat modul in care a fost construita aplicatia si motivele care au stat la baza deciziilor de arhitectura si programare.